Aici nu ai decat doua alternative: urci sau cobori pe ceea ce ar putea fi numita "stairway to heavean".
Cabana Curmatura de la baza Pietrei Craiului a avut farmecul ei aparte acum douazeci de ani.
Si-a pastrat ceva din aceasta aura... mai putin poate jeep-urile si atv-urile care ajung acolo, precum si preturile, actualizate ca in mijlocul marilor orase, acolo unde platesti mai mult locatia.
Cararea de la Fantana lui Botorog a ramas insa neschimbata: urca usor prin padure pana in Poiana Zanoaga, pe care o strabate avand perspectiva intregii culmi a Pietrei, apoi reintra in padure pe curba de nivel pentru inca o jumatate de ora.
Dupa ce am revazut sala de mese unde am facut "cuca"(
La un moment dat traseul se hotaraste brusc sa curme visarea in care te-a indus plimbarea si se hotaraste, intr-un unghi brusc de nouazeci de grade, sa porneasca drept spre varf, prin grohotis.
Fiecare stanca pe care o sari reprezinta de acum inainte o proba de vointa, caci dupa cele mai bine de trei ore de la baza, incepi sa rasufli puternic.
Dupa inca o ora de urcat pieptis, in care pasii se intind unul dupa altul ceva mai impotmolit, rasplata este pe masura: refugiul Varful Ascutit si varful omonim se zaresc la cativa metri in fata.
Vantul suiera puternic aici si fie cauti un loc de adapost, fie gasesti metode originale de intretinere a temperaturii proprii intr-un sfarsit de august in care la campie temperaturile sunt cu vreo douazeci de grade mai ridicate.
Este timpul apoi sa o apuci inapoi, la vale, si sa fredonezi, vorba cantecului:
"There's a feeling I get when I look to the west,
And my spirit is crying for leaving.
In my thoughts I have seen rings of smoke through the trees,
And the voices of those who stand looking" (
__
note:
(
(