marți, 30 august 2011

Padinile frumoase. Varful Ascutit.

Piatra Craiului este unica in peisajul carpatic nu numai prin forma sa de lama ascutita insotita de abrupturi pe ambele parti (mai accentuat si mai stancos in vest si mai domol si inierbat in est) ci si prin peisajul care iti lasa ochiul liber sa zboare avantat din Ciucas pana in Fagaras.

Aici nu ai decat doua alternative: urci sau cobori pe ceea ce ar putea fi numita "stairway to heavean".

Cabana Curmatura de la baza Pietrei Craiului a avut farmecul ei aparte acum douazeci de ani.
Si-a pastrat ceva din aceasta aura... mai putin poate jeep-urile si atv-urile care ajung acolo, precum si preturile, actualizate ca in mijlocul marilor orase, acolo unde platesti mai mult locatia.
Cararea de la Fantana lui Botorog a ramas insa neschimbata: urca usor prin padure pana in Poiana Zanoaga, pe care o strabate avand perspectiva intregii culmi a Pietrei, apoi reintra in padure pe curba de nivel pentru inca o jumatate de ora.
Dupa ce am revazut sala de mese unde am facut "cuca"(*) pe bancutele dintre mese intr-o iarna in care viscolul unui sfarsit de noiembrie a oprit la baza toti turistii, umpland-o pana la refuz, scapi repede de imaginea oricarui vehicul motorizat pe cararea marcata cu triunghi albastru, traseu ce urca usor strabatand Padinile Frumoase si avand tot timpul perspectiva Bucegilor in partea stanga.

La un moment dat traseul se hotaraste brusc sa curme visarea in care te-a indus plimbarea si se hotaraste, intr-un unghi brusc de nouazeci de grade, sa porneasca drept spre varf, prin grohotis.
Fiecare stanca pe care o sari reprezinta de acum inainte o proba de vointa, caci dupa cele mai bine de trei ore de la baza, incepi sa rasufli puternic.



Dupa inca o ora de urcat pieptis, in care pasii se intind unul dupa altul ceva mai impotmolit, rasplata este pe masura: refugiul Varful Ascutit si varful omonim se zaresc la cativa metri in fata.
Vantul suiera puternic aici si fie cauti un loc de adapost, fie gasesti metode originale de intretinere a temperaturii proprii intr-un sfarsit de august in care la campie temperaturile sunt cu vreo douazeci de grade mai ridicate.


Este timpul apoi sa o apuci inapoi, la vale, si sa fredonezi, vorba cantecului:

"There's a feeling I get when I look to the west,
And my spirit is crying for leaving.
In my thoughts I have seen rings of smoke through the trees,
And the voices of those who stand looking" (**)





__
note:
(*) "a face cuca" = a dormi in sala de mese dintr-o cabana (n-o sa gasiti definitia asta in DEX)

(**) Led Zeppelin - Stairway to Heaven



joi, 25 august 2011

Bicicleta. Traseul 1

Articolele despre ciclismul de oras din aria romaneasca, de obicei incep printr-o lunga lista de lipsuri, piste pe trotuar, masini pe piste, soferi pe... si harmalaia continua pana cand autorul isi deapana tot oful si se sfarsesc in coada de peste sau cu intrebarea "voi ce credeti?" (vezi articolul lui Cabral - "Veloturism urban" - si toate comentariile).

Sigur, lucrurile sunt departe de a fi perfecte. Dar cum Bucurestiul nu o sa fie niciodata Amsterdam, nici ciclistii n-or sa stea vreodata mai bine in sa pe aici.
Daca iti place libertatea pe care ti-o ofera bicicleta, sigur poti sa treci, in timp, peste toate neajunsurile.

Bicicleta este o arma de aparare impotriva a tot ce ne agreseaza intr-un oras. Oricare ar fi el.
Asa cum paginile unei carti te apara de televiziune.
Sau cum fotografia lupta impotriva videoclipului de serie.

Am descoperit incet-incet in Bucuresti (dincolo de cazaturile datorate pietonilor, dincolo de traficul agresiv) un farmec aparte al zilelor de week-end, sau al serilor tarzii din cursul saptamanii, pe multitudinea de stradute din zona centrala, evitand, pe cat se poate, marile artere (sau incercand sa le folosesc doar pe portiuni scurte, de legatura).

Asa am descoperit (sau re-descoperit pentru unele locatii) strada I.L. Caragiale, Gradina Icoanei, Parcul Ion Voicu, chiar si Kiseleff-ul oprit in week-end circulatiei masinilor).

Mai jos, un prim exemplu de traseu, pornind din Tineretului si trecand, intr-o succesiune deloc mandatorie, prin Hristo Botev, Rosetti, Batistei, I.L. Caragiale, Ion Voicu, Victoriei, Kiseleff, Herastrau si Primaverii.










sâmbătă, 20 august 2011

Kindle, partea a doua - Asimov

In timp ce scriam despre materia densa pe care o inglobeaza Kindle-ul si citeam Nemesis-ul lui Asimov pe acesta, gaseam un pasaj foarte potrivit in acele pagini care descriau imaginea proiectata peste trei secole in viitor a unei umanitatii pe cale sa porneasca spre stele, descoperind calatoria cu (si peste) viteza luminii precum si o planeta de doua ori mai aproape de soare decat Alfa Centauri:

"[He] was not one of those people who felt that a book was twentieth-century abomination, that only viewing was civilized. There was something, he thought, about holding a book, about the physical turning of pages, about the ability to lose one's self in thought over what one has read, or even to drowse off, without coming to, and finding the film a hundred pages beyond, or flickering at its close. [He] was rather of the opinion that the book was the more civilized of the two modes."

Asimov a fost genial nu prin seriile sale celebre (Fundatia, Legile Roboticii) ci, consider eu, printr-un roman care avea sa prevesteasca, intr-un sens filozofic, lumea in care incepem sa traim: o lume inchistata in sine, care se intoarce si fierbe in propria-i cloaca (a se citi planeta), in loc sa se deschida spre stele.

In "Sfarsitul Eternitatii" (scrisa in 1955!), Asimov descrie umanitatea care descopera calatoria in timp si o intreaga casta a calatorilor care cutreiera miile de secole pentru a pastra firul logic al evenimentelor si de a impiedica paradoxurile temporale pe care unii incercau sa le provoace.
Dupa zeci de mii de secole insa, umanitatea care ajungea, inevitabil, si la stele, le va gasi ocupate de alte civilizatii care nu au stat pe loc si si-au urmat tendinta fireasca de extindere in galaxie. Personajul principal, Harlan, un "tehnician", isi da seama ca poate schimba existenta si sensul omenirii printr-un singur pas curajos: printr-o intoarcere in timp la momentele predecesoare aparitiei "Eternitatii" (structura si organizatia) care pastorea calatoriile in timp, reuseste sa schimbe cursul istoriei si astfel sa deschida calea "nemarginirii" (drumul spre explorare al omenirii).

Am citit"Sfarsitul Eternitatii" in almanahul Anticipatia 1988 (o tempora...), timp in care nici nu imi imaginam posibilitatea formatului ebook. Asimov prevedea, intr-un fel, existenta unei orientari a umanitatii spre sine insasi, intorcand spatele explorarii fizice a universului.
Si la urma urmei, am renuntat sa calatorim spre Luna, Marte sau alt corp al sistemului solar. Odiseea spatiala a lui Clarke ne situa langa Jupiter in 2001 sau in 2010...

Post scriptum: doua amanunte care mi s-au parut extraordinare despre Asimov, citite pe Wikipedia ulterior: era claustrofil (adica se bucura de spatiile mici, inchise) si ii era teama de zbor!


Revenind la Kindle si la ebook, Amazon are preturi destul de piperate pentru noi, as indrazni sa spun.
Ebook-urile free sunt foarte rare (contrar laudelor pe care le gasesti la fiecare vanzator de ebook, precum ca ar exista milioane de carti gratis in format electronic).
Exista, dar nici una nu este scrisa dupa anul 1900. Sau ai acces la ebook free dupa ce ai cumparat deja o tona contra cost.

Scriam si in prima parte despre Nemira ca incearca in continuare sa publice ebook-uri, la preturi ceva mai accesibile, chiar daca oferta ramane inca saraca.
Nautilus SF contine doar doua romane ale lui Dan Simmons din seria Hyperion, dar inceputul este facut.
Sper eu ca isi vor mentine aceasta tendinta.






sâmbătă, 13 august 2011

Kindle si materia densa a spiritului

Multi au preconizat sfarsitul cartii tiparite prin aparitia ebook-urilor.
Altii au cautat sa o apere, strangandu-si reduta in jurul lecturii prin ingramadirea teancurilor de carti ca un scut de aparare.

Sigur, cartea tiparita este efemera. Fragila. Dar exista o componenta a lecturii pe care nimeni si nimic nu o va putea inlocui: placerea fizica de a tine o carte in mana, de a-i atinge paginile (foarte usor), de a-i simti mirosul si, mai ales, apropierea ei (fie ca este la capul patului, in geanta sau pe raft).
Cu toate acestea, baza ramane aceeasi si pentru cartea in format electronic: insiruirea de idei se transforma in spirit in spatele fiecarei frunti care se apleaca cu grija peste pagini.
Umberto Eco spunea in "Nu sperati ca veti scapa de carti": "spiritul va avea intotdeauna nevoie de un mediu in care sa se intrupeze, iar textul – fie el daltuit in piatra ori inscris pe papirus, pe pergament, pe hartie sau, ca astazi, pe suport electronic – va fi intotdeauna unul din mediile privilegiate"

Ramas (si intepenit) zeci de ani prin preajma cartilor, nu credeam ca voi putea sa pretuiesc si cititul pe ebook.
Si totusi, la randul ei, cartea in acest format iti ofera dimensiuni si perspective care vin sa inlocuiasca lipsurile: acces virtual la carti pe care, poate, altfel nu aveai cum sa le gasesti, pagini care ar fi ramas ascunse cautarilor sau autori pe care i-ai citit doar tradusi dar pe care poti sa ii redescoperi in limba in care au scris originalele.


Desi citesc alternativ si carte tiparita, imi place sa citesc si pe Kindle-ul cumparat de curand. Imi da senzatia, uneori, cand il tin in mana, ca densitatea lui creste proportional cu informatia pe care o contine, asa cum o stea devine mai densa pe masura ce isi epuizeaza reactiile din interior, atomii devin densi, iar greutatea i se multiplica imens in comparatie cu volumul. Uit de multe ori, in valtoarea lecturii, ca de fapt nu dau pagina dupa pagina, ci doar apas un buton lateral, optiune poate chiar mai comoda cateodata (sigur nu risti sa indoi vreo pagina din greseala..)

Am citit mult despre Kindle in asteptarea lui: parerile negative erau strict tehnice, parerile pozitive insa povestesc despre placerea redescoperita a cititului mai mult decat despre inconvenientele formatelor sau ale softurilor aditionale (browser, Wifi, 3G, etc).
Si de fapt acest lucru este cel mai important: am citit cu mare placere, de exemplu, un SF in limba engleza - Nemesis-ul lui Isaac Asimov - pe care altfel, daca l-as fi zarit in rafturile unei librarii, poate nu l-as fi cumparat.

Desi toti vanzatorii de ebook-uri noteaza ca exista milioane de carti gratuite pe internet, lucrurile nu stau chiar asa. Exista, dar sunt in procent foarte mic fata de restul cartilor pentru care trebuie sa platesti. Si, la urma urmei, cartea oare ar trebui sa fie gratuita? - asta poate sa o spuna cel mai bine doar cel care a scris-o.

In piata romaneasca nu prea gasesti ebook-uri. Decat cu lumanarea...
Laudabila, in acest context, initiativa celor de la Nemira de a vinde ebook-uri, chiar daca proiectul lor este la inceput, iar oferta nu este foarte diversificata.





luni, 8 august 2011

McEwan begins

Editurile de pe la noi au obiceiul sa "redescopere" autorii pe care i-au publicat indelung.
"Inceputurile" lui Ian McEwan sunt reprezentate de volumele de povestiri "Prima dragoste, ultimile ritualuri" si de "In asternuturi", aparute si la Polirom, dupa mai bine de 35 de ani de la publicarea originala.


McEwan era si la noi celebru prin "Ispasire", "Sambata", "Amsterdam"...
"Atonement" a fost chiar ecranizat de catre Joe Wright ( cu James McAvoy, Keira Knightley si recent celebra Saoirse Ronan) intr-o delicata viziune asupra inceputului celui de-al doilea razboi mondial.
Povestirile sale insa il arata iesit din acea cerecetare de laborator (cum insusi descrie) perfect format, un scriitor matur inca de la primele incercari.

Poate cea mai reusita nuvela este "Morti de-a binelea": un om bogat, trecut prin trei casnicii nereusite, sfarseste prin a se indragosti de un manechin dintr-o vitrina, pe care il boteaza Helen. Povestea poate nu este noua, dar modalitatea ingenioasa prin care McEwan construieste scrierea este: transferul sentimentelor de dragoste, ura, gelozie este descris impecabil intr-un stil gradual. Bogatasul cumpara manechinul, ii face cadouri, traieste intr-o scurta perioada o adevarata relatie, inclusiv banuind-o de infidelitate cu soferul sau si sfarseste, inevitabil, prin a innebuni de-a binelea distrugandu-si intreaga colectie de piese de arta, intr-un final isteric.

Nu mai putin reusita este si "Doua fragmente: Martie 199..." - povestire care ar fi stat cu succes in antologia "Wastelands" a lui John Jospeh Adams ("Taramurile pustiite - povesti ale apocalipsei" - aparuta la Nemira) - o viziune postapocaliptica in care McEwan imagineaza o lume fara curent electric, fara consumism, o lume in care pretuim altfel lucrurile pe care le risipim, fara sa stim, il nisa noastra contemporana a vietii pe care o traim.

Un alt britanic celebru - Julian Barnes - spune despre McEwan: "Un scriitor talentat, sprijinit de o imaginatie abolut originala",
Si are dreptate intrutotul.

miercuri, 3 august 2011

Fagaras. Din nou. Mereu.

Ma simt in zona lacului Capra din Fagaras ca intr-un loc binecuvantat.
Nu este doar accesibilitatea locului unde ajungi la maxim o ora de la Balea, ci mai curand izolarea (relativa) creata de Saua Capra.
Daca iei fiecare poiana la rand, dincolo de cararile obisnuite si marcate, ai surpriza sa descoperi perspective noi intr-un loc pe care il credeai cunoscut ca in palma.
Vanatoarea lui Buteanu, abordata pieptis pe la dreapta lacului Capra, cum te uiti spre varf, nu pe cararea care vine din Saua Capra, este varful de pe care vezi perfect, ca de nicaieri din alta parte, atat Moldoveanu cat si Negoiu.
Tot aici, bujorul de munte parea omniprezent, culoarea lui rosie inveselind nuantele de gri, verde si albastru din prejur.


Spre Podragu, un ciopor de capre, stateau pe zapada, in speranta ca se vor racori nitel, intr-o zi in care temperatura la campie se apropiase de patruzeci de grade.

Fagarasul ramane acel loc care musai trebuie vizitat in fiecare an; altfel dorul care te cuprinde te va mistui intreg anul, fara sa stii ce anume te macina. Este locul in care cele patru zari (sudul luminos, nordul podisului transilvanean, estul Moldoveanului si vestul Negoiului si al apusului de soare) se ingeamana intr-o singura panorama.

Mai multe la: Fagaras Iulie 2011