Întors în America, promovează intens
ideea de a tine America departe de războiul care izbucnise în
Europa, sub pretextul că ceea ce se întâmplă acolo nu are cum să
îi influențeze pe americani, încercând să ilustreze totul sub
propaganda evreiască de a interveni și de a-i apăra pe milioanele
de evrei supuși unor cazne greu de imaginat pentru secolul douăzeci,
amestecând și pericolul comunist în ecuație.
Faptele istorice de mai sus sunt luate
de Philip Roth nu doar ca atare: el a mers mai departe și și-a imaginat o istorie
paralelă în care Lindbergh este ales președintele Americii
învingându-l pe Roosevelt și începând pentru această țară o
epocă de teroare. Lucrurile nu sunt atât de depărtate istoric
precum cele din „Omul din castelul înalt” al lui Philip K. Dick,
unde nemții și japonezii își împart America în două. Sunt ceva
mai subtile: Lindbergh ajunge președinte din partea republicanilor
în alegeri libere, având o imagine publică de erou și promițând
ceea ce americanul de rând vrea să audă: America va rămâne
departe de război, iar in interiorul țării vor fi promovate rasele
pure de americani albi, în detrimentul negrilor, spaniolilor,
evreilor, etc. (într-o imagine fidelă a alegerii lui Hitler în
Germania anului 1933).
Mai lipsește din imaginea aceasta doar
un zid la granița cu Mexicul... deși propune un zid virtual care să
izoleze America de al doilea război mondial.
Philip Roth se introduce pe sine însuși
în această lume, ca mic evreu, împreună cu familia sa, fratele cu
câțiva ani mai mare și atras într-o organizație asemănătoare cu cea a tineretului hitlerist (OAA - Oameni de-ai noștri), tatăl aflat într-o permanentă stare de nedumerire și
revoltă împotriva faptului că era considerat un american de mâna
a doua, dispensabil, mama, un adevărat liant care încearcă să mențină
familia pe linia de plutire (inclusiv vărul Alvin, plecat in Europa pentru o vreme să lupte împotriva Germaniei, ca luptător în forțele canadiene și de unde avea să se întoarcă fără un picior), și o întreaga pleiadă de unchi, rude
și vecini, cu toții aflați acum la ananghie.
Plecată să viziteze capitala, familia
este dată afară din hotel, iar conflicte par a se ivi peste tot, în
restaurante, pe drum, etc.
În jurul lui Lindbergh, care rămâne
impasibil, ajung tot felul de personaje care impun deja legi
împotriva evreilor, familiei Roth cerându-i-se să părăsească
micul cartier din New Jersey, unde aveau prieteni și unde trăiau
până atunci în bună pace, și să muncească în alt stat, în
mijlocul pustietății, unde meseria tatului, aceea de agent de
asigurări, avea sa devina inutilă, subminând astfel singurul
mijloc de subzistență al familiei de a se mai întreține.
Frica se instaurează pretutindeni și
„nopți de cristal” izbucnesc în majoritatea orașelor americane
care conțin comunități reprezentative de evrei sau de negrii.
Din fericire, iți spui după ce dai
ultima pagină a cărții, astfel de scenariu nu s-a întâmplat,
japonezii au atacat Pearl Harbor și Roosevelt, adevăratul
președinte al Americii, cel care avea sa moară în Europa sub un
măr, cu doar o săptămâna înainte de victoria aliaților, avea să
pornească mașinăria de război care avea să învingă în 1945, pe
cele doua fronturi, în Europa și în Pacific.
Niciodată n-ar ajunge în America un
președinte populist, care să instige la ură de rasă, care să
considere femeile doar un obiect de care te poți folosi, care să
ignore ceea ce se întâmplă în lume, care să construiască ziduri
și care să considere că principalul scop este să facă America
din nou măreață, uitând ca aceasta țară a fost, în ciuda
tuturor greutăților, unică prin perspectiva libertății.
Ar fi imposibil, nu-i așa? Ar fi un
complot împotriva Americii...