vineri, 26 aprilie 2013

Oprescu, capitala si biciclistii


“Dacă la început ideea nu este absurdă, atunci nu există nici o speranţă pentru ea...”
                                                                                                          Albert Einstein

Draga domnule primar al capitalei europene Bucuresti,

Atatea discutii despre pistele astea de biciclete, ca sa nu fie pe trotuar, sa fie pe strada, sa fie suspendate, sa fie pe unde va scrie primarul Vienei, pe unde vor asociatiile astea care ar face bine sa sa stea in parc si sa stranga cojile de seminte, decat sa tot protesteze si sa incurce circulatia.

Vreti sa fiti cel mai tare primar pe care aceasta urbe l-a avut vreodata?
Sa fiti zilnic pe CNN, Euronews, Taraf TV iar Cronica Carcotasilor sa fie doar un altar de ofrande depuse in cinstea (si sper ca nu si memoria) dvs?
Vreti sa inlocuiti carnea atoasa pe care o aveti in frigider in acest moment cu cel mai fin pateu pe care alegatorii dvs vi-l dori?

Este foarte simplu: inchideti cu niste stalpisori metalici doua axe principale, sa zicem din Lacul Morii pana in Targul Vitan (insotind Dambovita de la intrare pana la iesire, deci Vest - Est) si din Herastrau (prin Magheru, Romana, etc) pana in Berceni (deci Nord-Sud) si lasati traficul pe aceste rute doar pentru biciclete.
In unele zone sunt sase benzi (pe care sa mearga si sase cai frumosi), in alte patru. Intersectiile cu aceste artere pot fi folosite de masini in continuare, conform semafoarelor.

Absurd, nu?
Pe unde si-ar mai plimba odraselele de liceu Audi-urile si Range Rover-urile?
Locuitorii Bucurestiului au nevoie de fluidizarea traficului, nu de blocarea lui, nu-i asa?

Ar fi haos, intr-adevar. Vreo doi ani, service-urile auto ar fi pline de masini busite (foarte usor insa, pentru ca viteza media pe strazile pe care se mai putea circula ar fi de "-paispe kilometri pe ora" (da, minus!) , iar spitalele de psihiatrie ar instala unitati suplimentare pe National Arena si in Caterala Mantuirii. Neamului.

In bezna mintii insa, unii se vor lumina. Se vor trezi. Peste doi ani, ar fi o suta de mii de biciclisti in Bucuresti, migrati de la soferii de azi. Vor, nu vor.

Si culmea va fi ca le va face placere chestia asta. Adica mersul pe bicicleta.
Da, ii stiu pe scepticii de azi, pe soferi, pe corporatistele care nu si-ar abandona tocurile nici in fata soldatilor nord-coreeni. Si care se uita la tine, biciclistul, ca la un gandac care trebuie exterminat. Cu oglinda, cu portiera, si chiar cu bara din fata.

Astia toti insa, dupa ce s-ar fi dat pe bicicleta, fortati de imprejurari, vor multumi primarului Oprescu peste vreo doi-trei ani, iar statuile i s-ar inghesui la orice colt de strada.