duminică, 13 iunie 2010

Replay

2 februarie.
O zi ca oricare alta si care a trecut ca oricare zi a vietii lui.
Apoi, in ziua urmatoare, ceasul desteptator porneste cu aceeasi melodie ca si in ziua precedenta. Pe hol, il intampina cu aceleasi cuvinte un colocatar din hotelul in care statea.
Si totul se repeta ca in ziua precedenta. Reportajul despre Ziua Cartitei, masa cu producatorul emisiunii, etc

Si in ziua urmatoare, acelasi lucru.
Si in toate zilele urmatoare.

"The Groundhog Day" este filmul meu favorit. Doar Bill Murray putea sa joace personajul principal. Doar el putea sa interpreteze mirarea initiala a repetarii aceleasi zile, apoi disperarea, indiferenta si in ultima parte miracolul vietii si al cautarii continue.
Si cand sensul vietii se completeaza firesc, bucla se sfarseste si viata continua.

Am gasit la Bookfest in Sibiu anul acesta in mai, printre cartile de "10 lei", fantasy-ul lui Ken Grimwood, Replay, publicat in US in 1987 si din care s-a inspirat si scenaristul care a scris Ziua Cartitei in 1993.



O incantare fiecare pagina: personajul principal retraieste o perioada a vietii sale intre 18 si 43 de ani, pastrand cunostintele (si constiinta) vietilor anterioare.
Si nu evitarea greselilor din vietile anterioare este lina principala, ci multitudinea posibilitatilor pe care (poate oricine) le are in viata sa. O simpla decizie ne poate arunca pe o linie a vietii pe care nu o vedeam posibila.
Iar pierderea celor acumulate (familie, spirit, etc) in fiecare viata face trecerea la noua viata extrem de dificila.
Ciclurile vietii retraite devin apoi din ce in ce mai scurte. Timpul parca nu mai are rabdare si dupa retrairea accelerata a vietilor chiar de ordinul minutelor, viata isi reia cursul peste fractura timpului.

Timpul nu a mai avut rabdare nici cu Ken Grimwood si la 59 de ani si-a terminat cursul vietii sale, in 2003: poate a plecat sa scrie Replay intr-o alta existenta.

Sub influenta romanului, perioada de doua saptamani din mai anul acesta petrecuta la Sibiu si in imprejurimi a fost o retraire a celor doua saptamani din anul trecut din aceeasi perioada.
Chiar daca ploaia a fost mai multa si in locul festivalului de jazz a fost festivalul de teatru, privind pozele, am avut senzatia unui Replay.

Sibiu Replay 2010

joi, 6 mai 2010

"Viaţa e în altă parte"

~ It is good to have an end to journey toward; but it is the journey that matters, in the end ~ Ursula K. LeGuin

Inchid de obicei repede blogurile care posteaza clip dupa clip de pe youtube...
(Shoot yourself - Playback poa'sa faca...)
Si cum aici aveau loc doar cuvinte si imagini, nu credeam ca o sa ajunga un clip de pe youtube pe blogul meu. Ma mai linistesc cand imi dau seama ca a ajuns doar pentru muzica.
Mi-am propus de multa vreme sa caut coloana sonora de la The World Live (Earth Tv), la departare de doar doua click-uri pe youtube.
Cele cateva minute de imagini de prin diferite colturi ale lumii sunt sigur pe sufletul celor care sunt fie calatori de profesie, fie doar simpli admiratori ai apusului de soare pe o plaja stancoasa . Totul legat nu doar de startul, finalul sau rezultatul calatoriei, ci de calatorie in sine.


Calatoria este prezentul continuu.
De la pelerinajul initiatic, trecand prin Camino, pana la 'simpla' deplasare la ski in Austria, calatoria ramane undeva in bilantul vietii.


Cum scriam si acum o suta de ani pe photopoints despre calatoria relationata la trecerea dintre toamna si iarna:
Toamna este anotimpul plimbarilor hai-hui, peste dealuri, munti, pleci dintr-un loc si nu stii unde vei ajunge, de obicei intr-o pustietate si liniste absolute, acolo unde veselia verii s-a retras departe de poalele muntelui.
Acum sta sa ninga, insa nu este zapada. Uneori e frig, alteori se mai incalzeste. E aproape iarna. Luna cu dor de toamna, de copacii ca focul viu, de locul secret pana la care drumul de acces este necunoscut.

World Live (Earth TV) - Ron Carnel - North Gate.



Credit pentru titlu: Milan Kundera.

miercuri, 21 aprilie 2010

Merita mai mult decat o adaugare in lista de bloguri

Pe domnul Dinu Mititeanu am avut onoarea sa il cunosc atat virtual in comunitatea Alpinet unde opiniile domniei sale reprezinta o referinta demna de respect, cat si personal, in satul Pestera acum cativa ani, la baza Pietrei Craiului, unde am palavragit cateva minute intr-o intersectie a traseelor fiecaruia.
Descrierea numeroaselor sale ture cat si sfaturile despre viata de montaniard in general, materialele despre avalanse, etc fac din dl. Mititeanu unul din cei mai importanti membrii ai comunitatii oamenilor de munte din Romania.

Inserez aici ultimul sau album, cu permisiunea domniei sale; descrierea turei este facuta la:

http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/01-articole-recente/asteptand-lumina-pe-creste-inzapezite

Fotografiile sunt realizate in masivul Iezer-Papusa, cu baza de plecare si intoarcere la cabana Voina, trecand prin varfurile Papusa, Batrana, Rosu si Iezerul Mare.
Fiecare tura a domniei sale este transformata intr-un "Camino" personal al descoperirilor personale. Citez din aceasta descriere:

"Amintirile "albe" din suflete si din folderul "Foto" al PC-ului, ne ideamna sa nu punem inca schiurile, claparii, pioletii la "vărat" ! Avem insa solutia din anii anteriori: sa raspundem alternativ acestor chemari. Toate sunt chemari tentante ale Mariei Sale Muntele, ale Mamei Natura de care ne este mereu dor..."

Mai multe fotografii ale d-lui Mititeanu se gasesc la:

http://community.webshots.com/user/dinu_mititeanu



dinu_mititeanu

luni, 29 martie 2010

Terry Pratchett

Atunci cand am cumparat prima carte a lui Pratchett aparuta in limba romana la Noesis (Culoarea Magiei) a fost probabil momentul in care am cazut peste marginea lumii disc, precum Vanturache, personajul principal.
N-am vrut sa o fac, dar curentul apei care se prabusea in neant m-a tras dupa sine. Inca plutesc fara sa imi dau seama cum m-as intoarce inapoi la realitate, atipesc din cand in cand si visez o noua aventura.
Poate insa nici o carte a lui Pratchett nu se ridica pe varfurile Muntilor Berbecului precum Hillary pe Everest ca Imagini Miscatoare, a zece carte a seriei.
In lumea disc ce se sprijina pe trompele a patru elefanti pozitionati pe carcasa marelui A'Tuin, un alchimist descopera octo-celuloza transformand sediul Breslei Alchimistilor in scrum. N-ar fi fost mare lucru, sediul breslei oricum se transforma ocazional intr-o multime de mici sedii in decursul exploziilor ce insoteau tentativele alchimistilor, dar aceasta noua descoperire va pune pe roate industria magica a imaginilor miscatoare proiectate pe ecran (un cearceaf mai mult sau mai putin gri).