sâmbătă, 22 septembrie 2012

Fagaras. Neverending story...


Nu putea sa treaca un an fara Fagaras.

Profitand de o zi de concediu, in 31 august plecam dis de dimineata spre destinatia Balea.
Acolo am lasat masina si apoi am urcat spre Capra, loc clasic de campare.
Spre seara, am escaladat incet, fara graba, spre Vanatoarea lui Buteanu.
Pe drum, siluetele Arpasului, Podragului si trapezul Vistea Mare-Moldoveanu ma insoteau intr-o lumina blanda, aproape de toamna, intr-un cer polarizat natural.

Spre seara, pe intuneric, la lumina frontalelor aveam sa ma intalnesc cu Geo si Ioana, cei care ma vor insoti a doua zi spre Negoiu.
Povestea lor probabil o sa o cititi curand aici: nepotu

In 1 sep plecarea s-a facut in jur de sapte si jumatate dimineata.
Ocolind Paltinul si trecand pe deasupra caldarii Balei, am parcurs vechiul traseu de creasta (care a fost deturnat de faptul ca toti turistii prefera sa coboare acum la Balea), ocolind direct spre Turnul Paltinului.
In zare, Lespezi, Caltun si Negoiu asteptau neclintiti in lumina puternica a diminetii.

Ocolind Laita, am purces la urcarea abrupta de pe Laitel. Efortul insa a meritat, odata ajunsi in varf, perspectiva asupra picaturii albastre a Lacului Caltun, vegheat de Lespezi si de varful omonim, era superba.

Urma ceea ce era mai "usor": abordarea Negoiului prin Strunga Doamnei (Strunga Dracului find inchisa recent din cauza pietrelor care se desprindeau de pe versant).
Desi ocolitor, traseul este mai usor decat cel care abordeaza varful direct. Pe aceasta portiune am intalnit si participantii la maratonul desfasurat in aceasta sambata, maraton care parcurgea 32 km de creasta. Efortul participantilor in alergare merita aplaudat din toata inima.

Intoarcerea pe acelasi traseu a fost doar o proba de anduranta. Soarele se lasa in spate, spre vest, drumul nostru presupunand intoarcerea la corturile de la Capra.

Cu toata agitatia week-end-ului, a maratonului, a aglomeratiei tipice din caldarea Balii, Fagarasul in lungi portiuni de traseu a reprezentat o escaladare a limitelor interioare, in linistea tipica a crestei.
De aici, oricat de departe iti scaldai ochii, bucuria drumului se reflecta in privirile noastre; usor obosite, dar incalzite de satisfactia celor treisprezece ore de carare, stanci, soare, lumina.

Recomand:
nepotu