Într-o
dimineață de noiembrie, acum multi, multi ani, am parcat mașina la
Dâmbul Morii și am pornit prin pădure, încetișor, spre Șapte
Scări, canion binecunoscut în regiunea Pietrei Mari.
Cum mergeam prin pădure,
fluierând, traseul era floare la ureche, dimineață superba, zăresc
în dreapta cărării un omuleț cu o pipa în gura (țin minte ca
asta m-a frapat în primul rând... ce fumător de pipa purcede pe
cărări de munte), stand rezemat de un copac.
-Buna dimineața! l-am
salutat
-My son, cum se zice la
voi... Good Morning ! răspunde el
Asta mi s-a părut nițel
ciudat, doua vorbe în romana, doua în engleza… am febra... zic.
Apoi a continuat :
-Ai văzut !?
Ma uit împrejur, ceva
păsări vesele se certau care sa respire ceata și răcoarea prima,
înaintea celeilalte...
-Da! zic eu, habar n-avand
despre ce vorbește
-Ah, nu m-am prezentat, J R
R sunt! spune el vesel
-Viorel, incantat! răspund
eu ca în reclama care peste multi ani o sa promoveze Cremita
-Elf-ul ala ascuns în
iarba, zice el mai departe, o sa se ridice chiar acum și o sa tragă
cu arcul!
-Mhm... sa-l pozez atunci,
spun eu, scotandu-mi trepiedul și fixându-l pe pământ
-You don’t believe me!
-Te cred tataie, dacă zici
... înseamnă ca ce vad în zare printre razele alea este Liv Tyler
pe post de zâna, iar printre crengi o sa apară Frodo.
Am respirat adânc și am
declanșat. Razele soarelui își făceau loc cu greu prin ceata.
Lumina abia părea sa se scurgă, densa, întârziata, sau mai bine
zis speriata, de gândul ca părăsește prea repede zona.
Am închis ochii apoi și
i-am dat dreptate omulețului cu pipa. Locul era plin de magie
generate de curgerea apei, de foșnetul frunzelor și de aerul care
vibra prin mișcarea miilor de aripi ale insectelor.
Apa avea forță și curgea
într-un șuvoi neîntrerupt. Erau zeci de nuanțe de verde în jur,
datorate mușchiului, frunzelor, ierbii și nu în ultimul rând
luminii de dimineață, lumina care datorita spectrului reușea sa
învăluie zona cascadei într-o atmosfera aparte.
Sunt sigur ca dacă as trece acum pe acolo, sau oricare alta data, nu doar ca n-o sa mai reușesc sa surprind acea clipa, dar nici pe omulețul cu pipa care zâmbea larg și atotcunoscător n-am sa îl mai găsesc sprijinit de copac.
"Vrajă" In apropiere de Sapte Scari - Masivul Piatra Mare, Jud. Brasov |
Cate amintiri ma leaga de fotografia asta ...
RăspundețiȘtergereCu mare placere am primit comentariul tau Andrei. Iti multumesc.
RăspundețiȘtergere