Peisajele clasice nu mai sunt la moda. Ideea de peisaj a evoluat in timp.
Daca alegi pe orice site de fotografie o optiune de “landscape” in filtrare vei gasi elemente precum ceata, compozitia elementelor care duc uneori spre abstract, lumina difuza care mai mult ascunde decat sa arate, umbre in contre-jour, profunzimea scurta de camp, frame-uri fie adaugate, fie constituite din elemente de compozitie, etc
Si asta nu este neaparat rau. Altfel peisajele ar semana toate intre ele, ar lipsi de multe ori emotia, misterul.
Cu toate acestea, peisajul de dimineata senina, cand toate lucrurile sunt clare, cand lumina zilei este plina, cand linia de fuga este perfecta, cand secretele au plecat in graba sa se ascunda cine stie pe unde, acest peisaj poate sa constituie momentul in care vrei sa ramai incremenit. Nu poti sa ramai acolo, bineinteles, dar ideea ipotetica te-ar putea atrage.
Pur si simplu nu poti sa traiesti o viata perfecta in fiecare moment al ei.
Varietatea este in fapt esenta insiruirii momentelor. Unele-s mai proaste, altele-s mai bune...
Merita insa sa le apreciezi pe cele bune. Si chiar daca un moment nu ti se pare bun in prezentul clipei, dupa ani si ani il poti aprecia altfel.
Peisajul de mai jos n-a prea fost apreciat nici pe vreun site, nici la concursurile la care a participat.
Realitatea este ca, din ce imi aduc aminte, a fost facut din graba, cu masina parcata la marginea drumului, incurcand putin si traficul (atat cat exista la iesirea dinspre Cisnadie spre Sibiu intr-un inceput de vara).
Cu toate acestea, o clipa oprita in graba si pastrata s-a transformat, o data cu trecerea timpului, intr-o oglinda, in care daca treci in cealalta parte poti sa vezi Tara Minunilor.
Povestea despre aceasta transformare poate debuta in felul urmator:
Nu o sa mai am nevoie de cititul stirilor, de deplasat din punctul A in punctul B, de tras o linie dreapta intre cele doua puncte, de decojit fructul amintirilor, de frunzarit prin atata informatie pe care altii mi-o aduc in fata ochilor fara a avea nici o contributie originala, de facut plinul la rezervorul de idei, de marsaluit din link in link, de sporire a creativitatii ca pas in supravietuire, de alergat printre ganduri, de cautat in tot ceea ce se reflecta in jur perspectiva pe care n-o zaream direct.
Eu o iau la vale peste campul acela verde, trec pe langa casa cu acoperis rosu, urc dealul si ma agat de copaci, escaladez versantii si ma prefac in aburul norilor amestecat cu albastru.
Samd.
 |
| "Acoperisul rosu" Langa Cisnadie, Sibiu |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu