„Oriunde vrei sa mergi, esti deja acolo”

La inceputul primaverii, mi-am facut intotdeauna planuri pentru vara.

Unde o sa ajung intr-o excursie, ce imi propun sa fac acolo, odata ajuns, etc. Uneori uit ca vacanta nu mai este atat de mare si ca de fapt visez cu ochii deschisi.

Site-urile de socializare, targurile de vacanta, oamenii din jurul nostru, toti si toate sunt pline de vise si de „early bookings”.

Ne incadram in curentul asta, pentru ca ni se pare grozav, cool, sa ne dorim sa vizitam cat mai mult si, la urma urmei, este minunat sa ai experientele pe care ti le ofera alte parti ale lumii.

Uitam insa ca tot acest curent, toate aceste dorinte, ne indeparteaza de momentul prezent si de ceea ce ne ofera el. Traim doar in viitor, sau cu amintirea unor clipe trecute. Si cand plecam intr-o excursie mai lunga, de cateva zile, de multe ori traim o zi cu gandul la viitoarea zi si la ce vom vedea atunci.

Am fost acum cativa ani intr-o excursie de 10 zile in Elvetia. Planurile erau multe si facute cu mult timp inainte, revizuite continuu, cu zeci de ore de cautare pe internet si Google Earth.

Eram gazduiti intr-o vila cocotata la cateva sute de metri deasupra lacului Thun, aproape de Interlaken, iar din apropiere zaream uneori si celalalt mare lac al zonei, Brienz. Vis-a-vis, aveam in fata piramida (la propriu) a muntelui Niesen, iar mai in spate un intreg lant de varfuri dominat de tripleta spectaculoasa Eiger – Monch – Jungfrau.

Ne planificasem sa vizitam in fiecare zi ba un varf, ba un orasel, intreaga perioada era atat de aglomerata, incat, asa cum se va fi si dovedit la intoarcere, n-am fi reusit sa acoperim tot ce ne-am propus.

Intr-una din zile insa, am decis sa nu mai respectam nici un plan, nici o lista si am plecat pe unul din numeroasele drumuri care strabateau regiunea, intr-o plimbare cu bicicletele. Era una din zilele in care ne propusesem doar o hoinareala fara tinta pe dealuri si munti. Dupa cateva urcusuri abrupte, am zarit un palc de nori amenintatori care s-a transformat rapid intr-o amenintare in toata regula pentru intreaga zona

Am pornit rapid la vale inapoi spre vila in care eram gazduiti si am reusit sa parcam bicicletele in garajul de la parter cu cateva clipe inainte de a se porni potopul.

De la balconul camerei am avut o priveliste fantastica a unei furtuni rapide de iunie care trecea peste intreg lantul muntos din fata noastra.

O patura de nori negri a strabatut rapid peisajul de la vest la est, intr-o linie paralela cu directia lacurilor.

Si, dupa ce negura s-a rispit, in bataia soarelui care a aparut, picaturi de ploaie pareau aurii pe fundalul intunecat al brazilor, si un curcubeu dublu a aparut pe fundalul norilor cenusii care isi indreptau puterea spre alta zona a muntilor, mai indepartata de noi.

Oricate planuri ne-am fi facut de-a lungul acelor zile, oricat de incantat am fost la peste cei 3500 de metri ai Jungfraujoch-ului, nimic nu s-a comparat cu emotia spontana a acelor cincisprezece minute de spectacol de lumini si sunete, de la violenta fulgerelor la blandetea soarelui reaparut, la rapaitul ploii care se stingea incet-incet si la cantecul pasarilor care se facea reauzit cu bucurie, la calmul care se reinstala firesc, natural.

Si toate astea fara sa strabatem nicio distanta, la figurat (...nu iau in considerare, bineinteles, distanta strabatuta de acasa pana acolo).

Sau cum spune Jon Kabat-Zinn - „Oriunde vrei sa mergi, acolo esti deja”.

Revenind la ideea de a-ti planifica ceea ce faci, uneori, cele mai neasteptate evenimente se petrec in afara planurilor. Nu detinem controlul; sau daca ni se pare ca o facem, este temporar si iluzoriu.

Am putea sa ne aducem in lista noastra de dorinte si lucruri pline de inteles pentru ceea ce facem zi de zi si pentru ceea ce suntem.

Alaturi de unele evenimente extraordinare pe care ni le propunem (sa parcurg cu bicicleta 500km in doua zile, sa sar cu parasuta, sa citesc 100 de carti anul asta – desi nu este nimic rau in asta...) am putea sa ne propunem si lucruri care par firesti si normale in viata de zi cu zi, dar care ne aduc mai mult inteles in existenta.

Cati dintre noi avem sansa sa muncim cu placere si rezultatele muncii noastre sa le privim cu drag la sfarsitul zilei?

Sau cand inchidem ochii seara si asteptam un somn odihnitor, cati ne bucuram ca am petrecut o seara in familie doar ascultand glasurile celor dragi si contribuind cu prezenta noastra activa la atmosfera placuta?

Sau pe scurt, atunci cand tragem obloanele zilei, simtim o satisfactie deplina pentru felul in care ne-am petrecut ziua, fara sa ne-o fi planificat in nici un fel, doar lasand-o sa treaca firesc si, astfel, sa ne simtim cu adevarat impliniti? (si nu doar prin exemplele de mai sus, poti sa te simti implinit intr-o infinitate de alte moduri... sa zicem ca redescoperi bossonul Higgs...)

Acesta ar fi cateva exemple bune de adaugat pe lista de planuri.

Alaturi de planurile de excursii pana la capatul lumii, la care nu avem, si nici nu trebuie, sa renuntam.

Atata doar ca dam un inteles mai profund acestei insiruiri de momente care reprezinta, in fapt, viata noastra.