Era o liniste deplină.
Furtuna tocmai trecuse, dar nici in toiul ei nu se auzise altceva decât răpaitul ploii si cate un tunet indepartat.
Norul din partea stangă se hotărâse sa ramană incremenit in acea poziție, de parca arcul curcubeului il fixase pe loc.
"Intamplarea si eroarea - cele mai durabile principii ale universului" spunea Frank Herbert in Dunele sale.
Ca intr-un film derulat invers, fotografia aceasta există pentru ca am fost foarte aproape de pensiunea unde eram cazați in acea zi; plecați hai-hui peste dealurile din apropiere cu bicicleta, cand am vazut norii amenințatori, ne-am intors pe dat spre vilă.
Intâmplarea - Ne aflam pe dealurile acelea pentru că programul zilnic fusese stabilit diferit; dacă am fi avut bicicletele cu care plecasem de acasă, probabil ca ziua ar fi fost petrecută in alt mod.
Eroarea - Iar bicicletele de acasă nu le mai aveam, mai bine zis una dintre ele, pentru că alesesem un drum gresit in Viena cu cateva zile inainte. La sute de kilometri distantă, un limitator de inăltime fixat la 2.20 m ne răpise una dintre biciclete, asa că ajunsi in zona Interlaken pornisem in căutarea inchirierii sau cumpărării uneia noi.
Probabil că in aceasta zi de 21 iunie am fi fost departe de acest loc. Din zecile de pensiuni investigate in câteva orase de pe marginile lacurilor Thun si Brienz, am primit răspuns favorabil tocmai de aici, in Sigriswil.
Ajungeai aici după un drum de mai bine de șase kilometri de la baza lacului, plecând din Gunten si urcând pieptis pe o cale cum parcă numai elvețienii știu sa astearnă peste dealuri, ajungand dupa numeroase serpentine la casa care ne găzduia.
Din acest balcon aveam să privim in fiecare zi, odată cu rasaritul sau printre ultimile sclipiri de lumină, panorama care incepea in stanga cu munții din vecinătatea Jungfrau, trecea peste piramida impresionantă a lui Niesen si se sfârsea undeva spre vest, in imprejurimile orașului Thun.
Curcubeul a fost un semn norocos al zilei respective.
Panoramele insă au fost, de la zi la zi, diferite, chiar dacă ilustrau exact aceeași munți.
Lumina era diferită, asa cum diferite sunt toate clipele intre ele. Nu doar cea din cer sau nori, dar si cea care cobora peste lac. Uneori aspră, gri. Alteori blandă, in culorile apusului. Sau veselă in momentele de dimineată, cand ziua respectivă parea ca nu se va mai sfârsi vreodată.
Momente ca cel surprins in această panoramă (obtinută din aproximativ cinci cadre diferite), indiferent că sunt rezultatul unui lung sir de intamplări, te duc cu gandul că, uneori, toate lucrurile au un sens dat de elementele care ne alcătuiesc.
Cu alte cuvinte, pe termen lung, nu prea scăpam de ceea ce suntem.
Recomand:
LÜTHI APPARTMENT
