Simțim
un impuls în a strecura un telefon în plus, în a face ceva anume
suplimentar.
Ne
aducem la masă telefonul, tableta, laptopul, radioul merge, ba uneori
avem și tv in bucătărie.
Și
dacă reușim să ne rupem de eletronice, stăm cu ochii lipiți de
etichetele de pe pungi care ne spun compoziția a ceea ce mâncăm sau
ne aducem un ziar.
Iar
mintea ne este frământată tot timpul de gânduri și, subliminal, ne
dorim sa achiziționăm ceva.
De
cele mai multe ori în plus fața de necesitățile noastre curente.
O
rochie noua, un gadget nou.
Seara,
ciclul continuă. De cele mai multe ori ne culcăm mai târziu (și din
ce în ce mai târziu) pierzând timpul în aceleași site-uri și în
aceleași programe tv, în loc să mergem mai devreme la culcare. A doua
zi ne simțim obosiți și epuizați dimineața, când, de asemenea, ne
ducem din ce în ce mai târziu la job; firmele permit acest program
flexibil, din motive de motivație mai curând (doar că angajații ajung
nu mai devreme, ci din ce în ce mai târziu).
Pierdem
din vedere faptul că de cele mai multe ori avem tot ceea ce ne
trebuie.
Ba
chiar mai mult decât atât.
Dulapurile
ne sunt pline de haine pe care fie le purtăm foarte rar, fie
niciodată.
Avem
câteva haine favorite, pe care le purtăm în majoritatea timpului.
Restul
ajung undeva pe rafturi in spate și vor fi donate peste mulți, mulți
ani.
Primesc
zilnic oferte pe mail de la majoritatea magazinelor online de la care
am cumpărat ceva în trecut.
Pierd
timp de multe ori aruncându-mi un ochi peste ele si făcând calcule.
De
fapt pierd ceea ce există în momentul respectiv în jurul meu.
Soarele
care se înaltă dinspre est și jocul de lumini de pe masă.
Conversația
cu familia.
Gustul și savoarea a ceea ce mâncam la micul dejun.
Aromele și mirosurile de lapte, cafea, pâine prăjită, ceai sau orice altceva
pregăteam în momentul respectiv.
A
rămâne ancorat în acel prezent poate fi un moment magic.
Seara, în loc sa ne gândim la ce avem de facut la job a doua zi sau la ce
vom cumpăra, poți să iți acorzi o clipă ție însuți, să citești o
carte, să faci o plimbare sau... chiar să nu faci nimic pur și
simplu.
Simplitatea și relaxarea nu sunt un lux.
Sunt
un act de echilibru în cadrul acestei lumi agitate, din care nu ai
scăpare – nimeni nu se poate retrage pustnic sau într-o pădure doar
să admire copacii – dar momentele de atenție și simplitate din
cadrul vieții te pot ajuta să privești într-o altă perspectivă.
Simplitatea
iți poate aduce o libertate pe care singur nu o simțeai atunci când
faceai calcule intense despre cum să controlezi totul mai bine.
A
avea mai puțin, atunci când o faci voluntar, reprezintă de fapt a
avea mai mult.
Ori
mai sintetic și mai simplificat: less is more.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu