Stay calm and keep...

Un rechin nu doarme niciodată – sau, mă rog, așa se spune. 

Cu siguranța are clipe când măcar schimbă canalul...

Cam așa suntem și noi.

Simți tot timpul că ai ceva de făcut. De aici începe să se țeasă plasa de gânduri, iar acestea te duc într-o lume în care pur și simplu nu mai ești tu însuți.

Prin filme, cărți, vezi scriitori, dansatori, pictori, artiști (odat'

l-am văzut și pe Hugh Jackman în rol de programator...) intrați în transă. Scriu, dansează, programează într-un flux de idei și de creativitate. Pentru ei nu mai există lumea dinprejur, necesități materiale sau răsplata pentru ceea ce fac.

În realitate nu i-am văzut niciodată.

Și asta pentru că această stare este de cele mai multe ori solitară.

Pur și simplu au lăsat lucrurile să fie ceea ce sunt, permițându-le să se desfășoare în felul lor. Pe undeva, simți că nu depun vreun efort în ceea ce fac, că sunt într-un moment de grație.

Nimic nu este forțat în ceea ce fac.

Și totul a pornit doar de la alegerea lor de a lăsa lucrurile doar să se desfăsoare de la sine.

Paradoxal, este un efort imens în a face asta. Altfel, am fi o lume de oameni creativi și care își valorifică la maxim potențialul lor, dacă lucrurile ar fi la îndemâna oricui.

Și, din păcate, nu este așa.

Efortul constă în a te împotrivi faptului că trebuie să faci ceva anume.

De multe ori am ceva de facut: un proiect, o sarcină, o cerință; uneori este atât de detaliată și de exactă, că n-ar lăsa loc de îndoieli. Atunci pare însă că sarcina aceea devine mai greu de îndeplinit. Când mai ai și un termen limită foarte scurt, iar presiunea este mare... nimic parcă nu mai iese.

Canoanele și marjele, regulile care nu pot fi încălcate, te îngrădesc, îți reprimă creativitatea.

Acțiunea de a lasa lucrurile să curgă de la sine are nevoie de spațiu, de relaxare; un loc în care să respiri liniștit și, uneori, să nu faci nimic special.

Apoi, după ce canalele de creativitate se destupă de la sine, fără să ai așteptări, răsplata vine de la sine.

Există studii care s-au ocupat de ceea ce ii motivează pe oameni în realizarea sarcinilor de lucru, concentrate în jurul unor grupuri.

S-a constatat că atunci când activitatea presupune creativitate, cu cât sunt mai stimulate material prin rasplată, cu atât grupurile respective eșuează mai tare (este totodată adevărat și că stimularea functionează bine pentru sarcini repetitive, simple).

Dar pentru sarcini care necesită gândire de tip „out-of-the-box”, alte principii stau la baza unor rezultate care să depaşească aşteptările.

Lasă lucrurile, de aceea, să se desfăşoare de la sine. Nu le forţa. Mai mulţi bani, mai multe proiecte, mai multă muncă... pot avea rezultate contrare uneori.

Acceptă ceea ce este, nu iţi face prea multe planuri.

Vei deveni mai creativ şi te vei simţi mai împlinit atunci când doar permiţi lucrurilor să se întâmple şi nimic mai mult.