Flori la majoritatea ferestrelor.Drumuri, fara masini, care se astern pe zeci de kilometri.
Varfuri ascutite si inzapezite in care privirea se odihneste prelung.
Oameni care nu te cunosc, dar te saluta cu bunavointa si cu bucuria simpla generata de faptul ca doar te intalnesc pe acelasi drum.
Apa rece si curata a raului lat, in care culoarea cerului se amesteca cu cea a ierbii si formeaza o nuanta specifica de turcoaz.Banci de lemn la marginea drumurilor pe care te poti odihni in pauzele de pedalat.
Paduri care iti taie respiratia prin prospetimea aerului rece de octombrie.
Un cer albastru care se reflecta in oglinda lacurilor care scanteiaza in directia lamelelor de la obiectiv.
Copaci ruginii care coloreaza si adauga o pata in atmosfera verde-albastra a muntilor.
Umbre prelungi in seara care parca vine prea repede in acest anotimp.
Vaci care intorc dupa tine capul, intrebandu-se de ce iti petreci viata in graba celor doua roti care se invart.
Lucruri care merg de la sine, nimic fortat, nimic care sa iti strice linistea si tihna plimbarilor lungi, pornite in dimineata in care bruma acopera pajistile largi si terminate seara, tarziu, la lumina lanternelor de pe cadru.Este inca toamna in aceasta luna a lui octombrie. Iarna este inca departe in Valea Salzach. Iti face cu ochiul de pe creste si stie ca peste putin timp va stapani totul.
Pana atunci insa in extremitatea vestica a landului Salzburg (portiunea dintre Kaprun/Zell am See si Krimml, gazduiti la Fasserhof in Muhlbach - sat apartinand de Bramberg am Wildkogel) aerul este subtire.Usor de respirat.
Si cel mai important este ca bicicleta merge singura. La deal, la vale, nu conteaza.
Pentru a doua oara in acest an: Vielen Dank, Österreich.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu